fragmente de campanie (1)

Am cules azi, din bunavointa candidatilor la presedentie si ai membrilor de partide care s-au perindat pe la televizor, in afara unei dezbateri, niscaiva fraze care sa pot sa ramina pentru posteritate. Nu am numarat cite declaratii sint, ca or fi 3, 5, 7 sau 12, tot una e.

C.V.Tudor: “Nu ride, tinere Boureanu! (…) Daca intru in turul doi, ca esti simpatic, o sa-l rog pe Marius Marinescu sa te adopte.”

T. Basescu: “Va multumesc ca in seara asta nu ati plecat acasa. (…) Va doresc o zi buna!”

R. Berceanu: “Avem citeva puncte in sus, sau in minus.”

R. Fenechiu: “Mircea Geoana este si el un rau mai mic.”

C. Boureanu: “Mircea Geoana e cunoscut ca ii razgindac si pa gura si in scris.”

C. Antonescu: “E inadmisibil pentru un sef de stat sa-l arunce in lupta pe Corneliu Vadim Tudor. (…) Iar pentru Geoana e imposibil sa cistige campania, pentru ca e manechinul lui Hrebenciuc.”

M. Geoana: “De unde pina unde mofturile astea? Eu nu mi-am permis niciodata sa recuz un jurnalist, chiar daca ar fi Radu Moraru, care se afiseaza cu Basescu. De ce fug de mine oamenii astia?”

L. Bolcas: “Astea sint niste fite de fata mare la maritat, care arata teama de electorat.”

K. Hunor: “Am stat chiar doua zile la Bucuresti degeaba.”

Revin cu alte fraze de duh. Promit.

dati-mi clujul inapoi!

Clujul arata din ce in ce mai rau. Si nu ma refer doar la piatra cubica inlocuitoare de iarba si la scaldatoarea viu colorata din Piata Unirii. E mai mult decit atit. Clujul incepe sa se asemene din ce in ce mai mult cu Bucurestiul. Claxoanele nebune care imi amortesc creierul de dimineata de la ora 7, oamenii care zbiara pe strada, care privesc incrincenati si se gindesc cum sa i-o traga sefului, parintii care isi tirasc copiii dupa ei mai repede, in loc sa stea cu ei la un suc, muierile puse pe capatuire la oras, cu un orasean “de seama”, edilii care nu inteleg spiritul Clujului, sefii care in timpul unei cafele nu se despart de telefoanele 3G, fitele de pe terase, conversatiile altora auzite de la 20 m distanta, masinile parcate ostentativ pe trotuare si pe zebre, oamenii cu mutre nefericite fara motiv, graba catre Bucuresti. Daca vreti Bucurestiul mai aproape, mutati-va acolo si lasati-mi Clujul in pace!

tratamentul divortului

Cica sasii aveau o metoda neasteptata de a trata divortul. Ori de cite ori un cuplu isi manifesta dorinta de a se desparti, comunitatea hotara ca cei doi sa fie inchisi impreuna intr-o camera mica, cu un singur pat, o singura bucata de pita, un tacim, o singura farfurie si un singur pahar cu apa, pentru doua saptamini. Legenda mai spune ca, in interval de 300 de ani, doar un singur cuplu a decis sa se desparta, in urma ascestui tratament.
Ma gindesc ca toate relatiile bazate pe sinceritate ar trebui sa aiba sansa unui astfel de tratament intr-un moment de cotitura..

asteptind sa…

Sint multe lucruri mici de care nu ne bucuram suficient, pentru ca traim in expectativa. Asteptam sa ne mutam, sa ne luam un catel, sa creasca catelul, sa imi vopsesc baia, sa asortez cosul de rufe cu manusa de spalat, sa imi iau demachiant, sa ma imbrac ca sa merg sa-mi iau demachiant, sa gasesc alimentara care sa aiba demachiant, sa fie draguta vinzatoarea care sa imi vinda demachiant. Wow. Cam multa energie risipita pe nimicuri. Asa-i? Ai uitat ca in timp ce visezi la demachiantul perfect cumparat de la vinzatoarea perfecta, nu ai impartit nici un zimbet, nici un gind bun. Si esti singur in timp ce astepti ca demachiantul sa-ti aduca, in cele din urma, catelul, care o sa creasca si care o sa aiba nevoie de o casa mai mare si astfel o sa te poti muta. E cam haotic si vicios. O sa te trezesti ca ai si catel si purcel si o baie proaspat vopsita intr-o casa noua, dar ca o sa-ti lipseasca ceva. O sa lipsesti tu, cu gindurile si dorintele tale alea adevarate. Nici oamenii importanti pentru tine nu o sa mai fie acolo, pentru ca, uitind de tine, vei fi uitat si de ei. Merita sa mai astepti sa…?

kdhlytuktt

Nu trebuie sa existe motive. Nici macar ginduri. Trebuie ca, din cind in cind, sa poti fi doar tu cu tine si atunci totul incepe sa aiba sens. Sa te accepti asa cum esti, cu bune si rele, cu dificultati si reusite, cu regrete si bucurii. Si sa iti ingadui sa simti, din cind in cind. Sa iti amintesti, sa te imbeti cu sentimente de altadata, sa culegi frunze de pe strada, sa numeri norii, sa te asculti si sa te intelegi. Pentru ca nimeni nu va face asta in locul tau. Pentru ca doar tu traiesti pentru tine.

mimoza

Nu am apucat sa va multumesc pentru ca m-ati adaugat in blogroll-ulrile dvs. Ei bine, va multumesc acum. Sint magulita ca ma cititi, dar va asigur ca nu sint asa interesante gindurile mele si pentru cititorii pe care ii aveti. Poate ca sint o mimoza, dar blogul meu a fost creat din ratiuni scolare, apoi s-a marit nitel, pentru ca era modalitatea mea de a ma impartasi unei persoane foarte dragi, iar apoi a crescut ca vintul si ca gindul, fiind citit de prieteni. Ma uimeste insa sa vad cum o parte din mine ajunge si la oameni pe care nu ii cunosc. Nu va ascund ca nu ma asteptam sa se intimple asa si nu-mi dau seama daca e de bine sau de rau. Pur si simplu e, iar eu o sa fiu tot eu, desi marturisesc ca vazind cum sporesc accesarile si datorita dvs., m-am cam inhibat.

nu mai monitorizez

Da, e adevarat. Am decis sa renunt la colaborarea cu monitorul de cluj.