Cluj – Arena oamenilor

Cea mai nouă arenă a Clujului s-a deschis publicului într-o zi de toamnă molcomă. Sâmbăta, ziua dedicată de romani lui Saturn, i-a fost dedicată astă dată, de fotbal clujenilor. Despre Secolul de Istorie a Sportului din Cluj, citiți azi.

Secolul de Istorie: Ștefan Somodi, Ion Moina și magia fotbalului studențesc

100 de ani trec ușor și aproape insesizabil pentru iubitorii istoriei fotbalului clujean. Stadionul Orășensesc s-a transformat de-a lungul anilor, dintr-un loc de pelerinaj pentru clujenii susținători ai sportului, în cea mai nouă și dichisită Arenă din țară. 

Povestea Stadionului începe în 1908 cu Ștefan Somodi, un tânăr împins de performanță la a patra ediție e jocurilor olimpice – Olimpiada de la Londra. István, cum îi spuneau cunoscuții, se antrena zi și noapte pentru a-și vedea visul cu ochii. Se antrena în parcuri și chiar devenise o personalitate pentru elevii care-l urmăreau zilnic antrenându-se în curțile școlilor din Cluj. Deși îi lipsea un teren adecvat pentru antrenamente, Ștefan și-a spus că nimic nu-i va sta în calea pasiunii, așa că în vara lui 1908 a câștigat medalia de argint la Olimpiada de la Londra pentru săritura în înălțime. 


Stadionul Orașului (1911)

Autoritățile de pe vremuri s-au lăsat seduse de rezultat, așa că i-au făcut lui Ștefan o arenă pe care să se antreneze, pe o porțiune din Parcul Central al Clujului. Ulterior, proiectul a luat amploare și pe terenul de sport au început să se antreneze și fotbaliștii din oraș. În 1911, din tribuna de lemn de 1.500 de locuri, suporterii au uitat de performanța lui Somodi, când o selecționată a Clujului învingea echipa de fotbal Galatasaray Istanbul cu un magnific 8 – 1.


Încet – încet fotbalul devenea o religie, iar fanii săreau și ei, cu elan olimpic înspre sportul-rege, uitând de atletism, astfel că peste 50 de ani, în 1961, terenul de sport a devenit stadion în bună regulă și, construit în formă de potcoavă, în cinstea echipei de fotbal ce folosea arena, „U”, avea o capacitate de 28.000 locuri. 

Magia fotbalului a umbrit, din nou, performanțele altui atlet tăcut, care se antrena lângă fotbaliști: Ion Moina. 

Ion Moina în 1946, la Cluj

El a stabilit recordul național pentru proba de 100 m în 1946, cu 10,4 secunde. Deși performanța lui Moina avea să fie întrecută de abia peste 21 de ani, doar în secolul 21 clujenii și-au amintit de sportiv. Botezat „Ion Moina” la începutul anilor ’90, în cinstea alergătorului, stadionul a fost uitat de autorități, arena ajungând în 2007 să aibă scaunele rupte, din cauza rezultatelor mai slabe ale fotbaliștilor înscrise în tribune de fanii echipei municipale, U Cluj.


În 2008 soarele a păsit pe stadionul municipal, odată cu promisiunea autorităților de a-i da o strălucire de UEFA, care s-a concretizat în acest weekend, cu deschiderea Cluj Arena. Sâmbătă, puțin peste ora 16, la poarta 11 intrau si ieșeau fețe luminoase, haioase, suporteri alb-negri, gură-cască, mame guralive, copii curioși ca șampania care se scurge de la prea mult avânt și tinere însoțitoare, cu zâmbete de reclamă. Ei, vânjoși, cu ochii injectați de pasiune au celebrat fiecare zi din cele peste 700 de construcție a stadionului, cu imnul studenților.

La poarta adversă, nuntași mai încântați de scaune decât de propriul eveniment, stăteau la poze, pentru posteritate. Terenul și pista, ca niște veșnice logodnice dichisite, au trecut pe planul secund, pentru că arena plină de oameni, incită la visare: la Cupe Europene, la Cupe de Campioni și la Cupe ale României. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s