Luptătoarele din Apuseni

Textul îmi e foarte drag, pentru că subliniază în același timp și puterea și curajul și timiditatea și feminitatea necunoscutelor din Apuseni, care pun viața pe roate, zi de zi.

(12 iulie 2009)


Ele nu au auzit de greutati. Viata dura din creierii Apusenilor le caleste cu fiecare zi ce trece, iar o data pe an se aduna si o sarbatoresc, care mai timide, care mai vorbarete, pe Pelaghia Rosu, Amazoana din Apuseni.

Cum mergi pe linga Tarnita si o iei in sus, frumusetea e la ea acasa. Munti despicati de cite un nor naravas si apa stralucitoare si lina. Drumul ademenitor te ameteste si te trezeste din amorteala. Brazii se dau la o parte, insa cu fiecare kilometru care trece ceata si ploaia marunta feresc inima Apusenilor de intrusi.
„Crucea lui Avram pe unde-i?”, intrebam dupa 10 kilometri de la tabla cu intrarea in Marisel. Un barbat inalt cu camasa albastra se foieste, isi inchide portbagajul si se uita gales inspre nevasta. Femeia, cu strampi si bocanci, reteaza din doi pasi cararea si-si muta galeata verde, acoperita, in mina dreapta. „Mai incolo, mai in sus, tat ‘nainte”, ne repezeste ea si-si potriveste plasticul pe galeata. „No, hai mo, ca sa raceste si-apai degeaba vinit-am”.
Are dreptate. Dupa inca aproape 5 kilometri, un politist la rascruce de drumuri, indica in dreapta. Ploua, e frig, ceata si coborim pe un drum care mingiie creasta muntelui. Dupa inca 5 minute ajungem. „Aici-i, aici”. Crucea Iancului. Era trecut de 10, cu o colina si o haina jilava. Ajungem la „a 160-a aniversare a rezistentei motilor din Apuseni impotriva ungurilor”.

„Hai domnita si ie-ti o blana, ca t-a si frig, ni ce faine-s si le dau la reduceri”, striga, ridicata deasupra noroaielor, Anuta, o femeie rotofeie, invelita-ntr-o blana de astrahan, care-a venit la sarbatoare „ca se cistiga mai bine aici”. „Aici? Intre noroaie?”, zic. „Muncim si adunam banu’ cum putem, ca nime’ nu ne da nimnic pa gratis”, lamureste. Urla ceva ininteligibil catre un barbat cu palarie gri, burta si slapi. „Tre’ sa mni-i adun, ca nu sa poate altfel” si ne lasa sa plecam. Printre masinile expuse, chilotii cu 2 lei, „carnatul” cu 6 lei, maimutele „de 100 de mnii de lei vechi” agatate de umbrele, castroane, „vailinguri”, porumb, turta dulce, icoane, papusi si „spaidarmeni”, pantofii cu noroi isi cauta loc in alte urme mai mari si ajungem la troita inchinata Craisorului Muntilor. „Eu, adica noi am facut-o”, imi explica un domn intr-un costum ascuns sub o pelerina gri. E Nicolae Grosu, colonel in retragere, presedintele fundatiei judetene a Protectiei Sociale, „a asociatiei clujene a cetatenilor romani refugiati, stramutati sau expulzati, asa cum scrie aici”, si se ocupa de foarte multe. In timp ce 7 fete ii cinta de linga Troita Fecioarei Maria, isi desface pelerina sa arate bine in poza si isi invirte documentele-n dosar.

„Numa’ baiuri au barbatii”

De dupa gard, o femeie cit pelerina lui, ascunsa sub o marama neagra si o fata de masa de musama crem cu maro, sa n-o ploua, asculta predica „lu’ popa Serban Andrei” si asteapta sa puna „turunile”. „Cununile?” „Iee, ase le zicem noi p-aicia. Punie turunile pintu ce-o fost la Fintinele”, si dupa ce-si face o cruce, ca de incheiere, sare in discutie tanti Vitorie, casatorita „in tomna de 46 de ai”. Pare fericita. „Apai binie faci, pina poti sa meri si nu esti maritata, meri, ca dupa aia: ca nu-i binie aia sau ailalta, ca di ce faci, tie bat ca n-ai facut, ioi”. Multumita ca mai am timp sa fac si altceva decit „sa aduni, sa speli, sa te spetiesti”, ma informeaza ca „Basascu nu vinie”, desi s-a anuntat, si decreteaza: „Numa’ baiuri au barbatii, trebe sa-i mini din spate”. Tanti Vitorie a venit singura la serbare, mai mult ca sa vada slujba. „Ca scena nu ma intereseaza”. Isi pune straita albastra pe gard, potriveste mai multe editii dintr-un ziar „popular, crestin si european” pe gard si-mi zice: „T-a fi frig, c-ai vinit debracata. Aici ii muntie. Meri de te-ncalzeste” si se pune pe rugat.

„Fara femeile de aici nu se poate face nimic”

Fac un tur de troita, printre alte noroaie, sa ma incalzesc. O fetita mica, blonda, cu fusta roz, ciorapei albi si cizme maro de la glod, il trage pe taica-so de mina. „Zisai! Apai amu hai!”, si-l trage catre scena pe omul de vreo 40 de ani cu o minuta cit jumatate din cucuruzul pe care il tine. La troita, Gheorghe Tripon, consilier expert programe de la o firma de consultanta in agricultura, nemultumit de ceea ce se poate face pentru mariseleni recunoaste: „Aici, fara femeile de aici, din Transilvania, care sa-i puna pe barbati la lucru, nu se poate face nimic”.
Linga scena forfota mare. O femeie de vreo 50 de ani, in sandale, cu unghiile de la picioare aranjate, dar minjite cu noroi, merge inainte, in fata barbatului. „Hai odata, sa vedem ce se intimpla”. Barbatul , cel care in 1989 s-a luptat ca Scoala din Marisel sa poarte numele Pelaghiei.

„Jumate de sat ii Rosu”

In timp ce oficialitatile isi continua discursurile, indemnind ca „pe timp de criza sa facem ce au facut si altii, sa fim uniti si solidari”, tanti Lucretie ma ia sub umbrela. „Si daca vii mai incoa’, nu te-a mai ploua”, intra-n vorba cu mine femeia de 76 de ani cu ochi albastri. Nu se plinge, desi ii frig afara „si ploaia s-o lasat de pa la 9”. Discursurile continua. „Am avut tri ditai, de la una din cele patru vaci si mine-a fi doua saptamini de cind l-am dat la tirg. Imi pare rau, ca era saminta belgiana. Si am si patru porci si-o scroafa cu opt purcei. Oi lua la anu’ inca un dital din ala, numa’ Dumnezo ne deie sanatate”, zice tanti, vaduva. Ar vrea sa poata ajuta si pe altii. „Nu mni-i greu. Trenutu o murit, Traian, c-asa-l chema pa barbat, da’ io Trenutu-i zic si amu am un baiat mai sarac, de-i platesc sa faca si el ceva cu viata lui, no, si el sta mai mult cu porcii”, imi spune in timp ce privirea i se pierde dupa „ficior, care m-o adus cu masina”. Scena o pomeneste pe Pelaghia. Tanti se retrage, ca „l-am gasit pa ficior”. „Si io ma trag din ea. Ma cheama Rosu, neam cu Pelaghia. Jumate de sat ii Rosu”, si se ascunde in multimea de umbrele care stau in fata scenei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s