Lege sau autoreglementare?

Proiectul de lege care îi vizează pe jurnaliști ar fi trebuit să apară mai demult. Da, da, pentru că, din câte se vede, nici în presă nu există strategie, nu există vreun dram de respect de sine, de respect pentru cititorul din viitor, viziune pentru publicațiile ori instituțiile media din dotare ori responsabilitate. Și nici n-au existat vreodată, iar asta se întoarce împotriva noastră acum.

Pentru că vreme de peste 20 de ani, patronii de presă din România, mândri nevoie-mare de gogoșeriile de idei apărute ca pustulele rubeolice departe de ceea ce înseamnă jurnalism au făcut umbră Pământului degeaba, niște aleși s-au gândit, în al 12-lea ceas să „regleze” cumva evidenta „dereglare” existentă. S-au decis să ne bage pumnu-n gură, dacă noi n-am fost în stare să elaborăm niște măsuri consecvente, serioase, aplicate și aplicabile de autoreglementare!

Sincer, mă bucur să-mi dau seama că politicienii au ajuns să se sature de efectele unei prese bolnave, care poate da lovituri sub centură când de la putere când din opoziție, după cum bate vântu. Mă bucur că am ajuns din câinele de pază al democrației – dama de companie a democrației. Mă bucur că au ajuns să ne construiască viitorul de bordel cei mai buni clienți – politicienii. E minunat!

Ne edităm sau rămânem fără public?


Cum e la alții?

Autoreglemantarea în presă e o chestiune serioasă. Direcțiile editoriale sunt asumate public, în scris, semnate, parafate și luate la cunoștință de reporteri. Principiile etice jurnalistice nu se ascund după vreo sintagmă imbecilă ci și ele sunt asumate, publicate, învățate și puse în aplicare zi de zi, știre de știre.

Așadar, vă prezint în exclusivitate, în urma unei documentări, ce se întâmplă în Spania, Franța și SUA.

Spania – cotidianul cel mai important din Spania, El País, la 20 de ani de la înființare, adică la 20 de ani după căderea lui Franco, și-a deschis propria școală de jurnalism – se întâmplă din 1996 încoace! Acolo se învață principiile etice, direcțiile editoriale, scriitura de presă, acolo există pepiniera de jurnaliști, mai dezvoltată decât La Masia.

SUAThe New York Times e „tătucul” ziarelor. Aici găsiți de la principiile după care se ghidează, reguli de bun comportament jurnalistic, reguli de scriere și abordare jurnalistică, până la reguli de bună purtare a jurnaliștilor freelance, colaboratori cu NYT, în timpul liber! Desigur că, pe lângă contractul semnat între jurnalist și instituția media, trebuie semnat și ghidul de bune practici amintit.

La rândul său, The USA Today are ghidul său de reguli aplicate. Mary Beth Marklein, editor la USA Today, mi-a explicat:

”At USA Today I have to sign an ethics policy statement every year – mostly designed to ensure that I won’t accept payment or gifts from sources I cover. That’s fairly standard in the United States, as you probably know.”

Franța – Dacă Spania se poate compara cu „La Masia jurnalistică”, iar SUA e „tătucul jurnalismului”, Franța acordă aceeași importanță meseriei de jurnalist, precum celei de doctor!

Mirel Scherrer, redactor-șef al săptămânalului Industrie et Technologies, mi-a arătat că jurnaliștii francezi țin și la etichetă și la Hippocratul lor:

„În Franța există o convenție generală a ziariștilor, la fel ca juramantul lui Hippocrat pentru medici, care stabileste anumite reguli deontologice, etice, pentru ziaristi. O puteti consulta pe Internet. Toti editorii de media sunt obligati sa o respecte. Apoi fiecare are deontologia, etica lui personală. Fără ca să uităm de codul penal, pentru că nu se poate de exemple, defaima o persoană.”

4 thoughts on “Lege sau autoreglementare?

  1. Bună descrierea câinelui de pază transformat în damă de companie, păcat că e bazată pe fapte reale. Sper să existe un cod deontologic al presei, general acceptat și aplicat ca cum ar fi lege. Când eram în liceu, eram ferm convinsă că există așa ceva. Adică nici nu luam în considerare că s-ar putea face jazz în meseria asta. Deh, profilul de mate-info era de vină pentru credulități din astea în sisteme bine reglate și ecuații care au numai atâtea necunoscute câte pot fi aflate.

    1. Categoric: dar eu as opta pentru autoreglementare bazata pe etica jurnalistica, decat pe reglementare prin institutiile statului. Pacat doar ca s-au prins mai-marii statului ca pot controla presa, de data asta fatis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s