2011 ca-n 1953, la Canal

Pe un ger ce doar amenință pietrele, vizavi de sediul Primăriei Cluj-Napoca de pe Bulevardul Eroilor, au ieșit astăzi în stradă, aproximativ 200 de clujeni, la marșul tăcerii organizat de Alice Rotta. Oamenii au purtat pancarte cu mesaje anti Băsescu și Boc. Vremurile pe care le traversează le-au amintit unor participanți de vremurile petrecute la munca de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Lume nemulțumită, dar încrezătoare

– „No și ai scris și cazurile?”
– „Da, pentru toate substantivele.”
– „Atunci îi foarte interesant, că eu nu și am luat 9.”
– „Era clar că nu-mi dădea 10 sau 9 și mie, că atunci îmi ridica media. Oricum îi important că le știu, că n-o să mai am treabă la examen. Îți zic, nu mă mai aștept la nuștiuce note, că îi vorba de favoritism aici!”, conchide un puști înalt, cu șapcă neagră, ghiozdan albastru deschis asortat cu haina North Face, la câteva sute de metri și câțiva zeci de ani distanță de locația și inițiatoarea celui mai interesant protest din ultima vreme. „Marşul tăcerii împotriva lui Băsescu şi a lui Boc”. De la Cluj. Organizat de Alice Rotta, nevasta unuia din milionarii orașului de la poalele Feleacului.
Neștiind că sunt vecini de nemulțumire, puștii își continuă drumul în direcție opusă, înspre cinema Republica. Pe un semiger de -8 grade în centrul Clujului, pe Eroilor, la „Ghilotină”, vreo 100 de oameni adunați în pâlcuri dezbat de zor și, din când în când, așteaptă să pornească marșul programat să înceapă la 3 ore după miezul zilei.

„Bine că suntem și-atâția!”
„Domnișoară dragă, da nu vedeți că-s mai mulți ziariști și jandermi decât noi?”, întrerupe tăcerea marșului, un om înfășat într-un cojoc gălbui-tabac, ros de vremuri, curios ce-o să se întâmple. Se întoarce înspre companionul său, schimbă bota dintr-o mână în alta și își îndreaptă spatele. Revine cu privirea la mine. „Am venit că așa am vrut. Dar păcat că n-au venit și mai mulți oameni. Mă așteptam să fie vreo mie, cel puțin… Asta e, acuma, bine că suntem și atâția”, explică tacticos, în timp ce dau aprobator din cap.
-„…Totuși nu-i prea frig… ?”, mă ia gura pe dinainte.
-„Cee frig, domnișoară dragă?! Apăi ăsta-i frig? N-ai fost tu să vezi pe vremuri, la Canal, ce frig era acolo, asta nu-i nimica, măcar atâta să facem și noi!”, dezvăluie Ioan Bondor, cu superioritatea demnă și legitimată de cei 78 de ani pe care-i poartă.
Spune senin, de după sticla groasă a ochelarilor, că de cu seară a stabilit cu vecinul să vină și iată-i. A aflat din presă de miting, că doar citește „tot ce prinde la mână”. „Știu că nu pică nimeni, c-așa-i treaba pe la noi, numai să ne vadă și pe noi că nu suntem de acord cu ce fac ei. Așa să știe. Că, ce îi acuma, parcă o mai fost în `53… ”
-„Da…? Păi io nici nu mă născusem”, răspund iarăși cu gândul că doar unul din părinți îmi era pe lume atunci.


Rău, foamete și frig ca acum 58 de ani, la Canal.

-„În `53, da. O fost așa o foamete și-o nenorocire, ferească Sfântu”, mărturisește Ioan Bondor.
„Io nu mă plâng, că m-ar bate Ăl de Sus, îs pensionar, am o pensie de 1.105 lei, dar nevastă-mea… Are doar 650 de lei. De aia zic, că și de foamete și de frig… numai atunci”, recunoaște.

Ioan Bondor, atent

Între timp să se fi tot adunat încă o sută de oameni, care încolonați de Alice și Răzvan Rotta, o iau în jos, pe Bulevardul Eroilor.
-„Cred că mergem pe Memorandumului”, adaugă pensionarul. „Oricum, nu cred că o să se schimbe, dar bine că suntem aici, cu tot cu frigul ăsta”, spune Ioan Bondor. Încuviințez din cap că da.
-„No și la Canal, am lucrat vreun an și 4 – 5 luni. Că pe vremuri fiecare întreprindere era obligată să trimită oameni să muncească acolo. Eu eram la Unirea și am prins că m-am dus pe un salar mediu pe 3 luni, adică vreo 3.000 de lei, în bonuri, pe care ne-am luat două cojoace: ăsta și pe al soției”, răspunde întrebării mele din gând, bătrânul Bondor. „Nu era foarte greu pentru noi, dar pentru deținuți, o fost groaznic. Noi am stat în lotul de la Medgidia și chiar am prins execuția unuia dintre proiectanți. L-o scos acolo și l-o-mpușcat, în 25 noiembrie 1952. Nu mai știu cum îl chema”.

 

Secțiune din Canalul Dunăre-Marea Neagră în 2010 © Tata

-„Greu, nu…?”
-„Greu ca greu, da ce frig! Închipuie-ți un ger de câteva ori mai mare ca ăsta de azi. E un vânt p-acolo, prin Bărăgan, care-ți țiuia pe la urechi. Pfoai. Dați-vă seama că într-o cocioabă de 60 de oameni, primeam pentru 24 de ore, 12 kile de lemne… După ce-am plecat de-acolo, în `53, nu m-am mai întors niciodată, deși am avut mulți amici care s-or însurat și și-or făcut familii acolo, de gândul frigului”, explică în timp ce ne minunăm la unison, că, după trei sferturi din Bulevardul Eroilor, ne dăm seama că suntem la jumătatea mitingului. „Și foamete. P-atunci nu erai, dar o fost o foamete în `53, că o suspendat lucrările la Canal în 23 august”, povestește Ioan Bondor.
-„…Că era sărbătoare?”, fac pe deșteapta, în timp ce gându-mi zboară măcar la niscaiva vreascuri, numa bune de căldurică.
-„Nu… că asta era una, dar nu. Atunci a fost Festivalul Tineretului (Festivalul Mondial al Tineretului , ținut în 1953 la București – n.r.) și trebuia să aibă acolo de mâncare.
-„Asta îi, domnișoară dragă. Nu m-aștept la nuștiuce, dar normal ar fi să-și dea demisia de onoare… ”
-„Onoare?”, pufnesc.

 

Lecția de civism, în zăpadă.

Lecția de civism
-„Mai este onoare, domnișoară, mai este! Mai sunt politicieni cu onoare, cinstiți, mai sunt printre tinerii ăștia, numa’ că nu-i cunoaștem noi, dar mai sunt! Și o să vedeți că, mai devreme sau mai târziu o să conducă și ei!”
Pusă pe gânduri și mai tare, dând șansa de salutări și pupături în stânga și-n dreapta, am observat și politicieni tineri la marș. Mă mai uit o dată. Parcă nu-mi vine a crede încă și reiau șirul poveștii.
-„Să știți, domnișoară, or veni și ăia. Trebe numai să avem răbdare și simț civic. Să participăm la viața societății, să ieșim la mitinguri, să mergem la vot! Mai ales să mergem la vot! Eu aș da o lege – ca votul să fie obligatoriu. Să voteze fiecare cu cine-o vrea, numai să fie obligați să meargă la vot! Că altfel…”
La câțiva ani distanță de civism și la câțiva metri de „Ghilotină”, domnul Bondor recunoaște înc-un adevăr trist: „Toți îs așa. Și în `89 așa o fost, doar că noi eram mai tineri și speram mai mult”.
-„Și-n `53… V-ați gîndit vreodată c-o să apucați iar vremuri din astea?”
-„Domnișoară dragă, în `53 eram foarte tânăr. Eram tineri, aveam pasiuni, n-avema noi timp de din astea. Eu citeam foarte mult. Aveam la Unirea, unde-am lucrat, v-am zis, 20 de paleți de cărți. Eu eram resposabil cu alea și cu ziarele. Și cum apărea ceva nou, cum hop! și eu și citeam. Dacă era cartea la alt muncitor, așteptam pân-o termina și atunci o luam eu…”

 

Răzvan Rotta, printre prieteni și jurnaliști

Mulțumirile, salutările și promisiunea unui eventual nou marș, la vară
Întorși de unde-am pornit, mergem mai aproape de scările „Ghilotinei”, că „n-auzim”.
-„Doamna Rotta vorbește foarte încet”, zice un ins din față, cu capul descoperit și urechile roșii, în timp ce m-a împins mai în față. Nici interlocutorul meu nu s-a lăsat mai prejos.
-„Io v-am zis că trebuia organizat mai bine… Cu un megafon, ceva, să auzim și noi”.
Am prins fix mulțumirile:
-„Vă mulțumesc că ați fost alături de mine astăzi și mă bucur că societatea civilă mai există la Cluj!”, a conchis Alice Rotta. Răzvan Rotta a mulțumit și el participanților și a spus că speră să nu fie cazul unui nou protest, dar dacă-i musai, acesta „va avea loc la vară!”. Între timp, lumea se răsfiră, după pupături și felicitări, sub privirile altor gură-cască întârziați.
-„No, se pare că-i gata… Aș mai avea io multe să vă spun, domnișoară, da asta este… Să ne revedem cu bine!”

 

3 thoughts on “2011 ca-n 1953, la Canal

  1. Atmosferic, bine povestit, cu țurțuri, așa. Știam că aia faci când te-am văzut cu nenea. ;))

    „Pusă pe gânduri și mai tare, dând șansa de salutări și pupături în stânga și-n dreapta, am observat și politicieni tineri la marș.” – Asta îs și eu? Dar pe mine nu m-ai pupat!

    Auzi, tot vreau să te întreb: când faci de-astea e tot în stil Capote? Că nu înțeleg cum poți memora atâta. Indiferent de metodă, foarte tare.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s