Dragi dinozauri de presă infatuați,

Eu-s Andra și-s tânără. Aveam vreo 5 ani când voi ieșeați beți morți de prin vreun birt și vă îndreptați, voioși, înspre o speluncă denumită pompos „redacție”. Cu toate astea, spiritul balcanic care șade în domniile dumneavoastră v-a adus și a adus, acum, la 21 de ani după Ceaușescu, același jeg în presă. Sincer, vă mulțumesc. E numai datorită vouă și intereselor domniilor dumneavoastră puse la murat timp de două decenii, România a ajuns aproape acolo de unde-a plecat: o mână de îngălați și inculți au ajuns la conducere. Degeaba vă alintați cu sintagme: „frumoși nebuni”, „rebeli”, „curajoși”, „voioși”, „buni jurnaliști” și alte drăgălășenii. Adevărul e același: grație vouă, o „adunătură” de lași, capabili să se vândă și pentru un pumn de rahat turcesc și un pachet de Kent a ajuns presa acolo unde e ea astăzi: în budă, mai exact sau latrină, dacă preferați.

Și, se pare că așa de mult vă plac odorile propriilor hoituri, încât nu vă mai dați duși. De niciunde.

Vedeți, așadar, domnilor, că degeaba urlați în gura mare pe toate posturile de televiziune, pe care le-ați luat în arendă, despre starea jalnică a jurnalismului, deoarece astăzi, din cauzele mai sus enunțate, dumneavoastră ați transformat o meserie decentă în dejecții. Din cauza propriilor dumneavoastră infirmități morale, dezavantaje psihice și lipsei sufletului.

Permiteți-mi să vă amintesc, respectuos, că, profesionalismul își va găsi oricând legitimitatea și recunoașterea într-o societate pe care dumneavoastră ați uitat s-o ajutați să se construiască, din cauza mendrelor personale. De asemenea, stimați domni, I’ve got news for you! (=am noutăți pentru dumneavoastră): Literatura n-are legătură cu jurnalismul.

Că, dacă o luăm așa, compunerile-s reportaje. Și nu-s. La fel cum nici chitchat-urile (=pălăvrăgelile) nu-s interviuri. Desigur că domniile dumneavoastră nu aveți să știți toate astea, fiind prea ocupați cu rahatul turcesc și mai nou, cu învârtitul grămezilor de bani ai partidelor, care vă împing biștarii în ravisantele instituții media pe care le oblăduiți.🙂

Toate bune,
Andra

Un P.S. scurt, vă rog, monștrilor sacri ai presei din Cluj și din România: nu mai folosiți sintagme de genul „știre elaborată”, deoarece nu există așa ceva, stimabililor! Desigur că v-aș sugera și să renunțați la comenzile telefonice, dar nu-mi permit să vă dau dumneavoastră lecții de etică jurnalistică. Pentru că asta se învață la școala de jurnalism pe care dumneavoastră ați văzut-o doar de pe celălalt trotuar.🙂

13 thoughts on “Dragi dinozauri de presă infatuați,

  1. Daca tot o spui asa raspicat (si sunt foarte deacord cu tine) macar tinteste, da nume si arata exact catre cine (chiar daca-s majoritatea, tot exista „varfuri”). Repet un articol fain, cu acest mic dar esential amendament😉

  2. Draga Andra, nu am văzut emisiunea care te-a enervat, de aceea s-ar putea să fiu un pic pe lîngă subiect. Dar știu ca exista tendința ca dinozaurii sa disprețuiască generațiile ce vin după ei.

    Sint un dinozaur mai mic, deh, am 1,57 m🙂, scriu reportaj cind pot si am condus citeva redactii luind-o de la zero. Am găsit tineri gazetari foarte buni. Am cîțiva prieteni, extraordinar de buni ca potențial. Unii sînt acum la Viena, altii la București, altii prin oras in te miri ce redacții. Nu poți spune că nu sint jurnaliști buni printre cei care aveau 5 ani cind dinozaurii se imbatau.

    Dar, știi care e păcatul lor, chiar si al celor mici-mici: că si ei vor sa ajunga dinozauri infatuați. Am avut destule surprize. Iar dinozaurii au și ei dreptate să pretindă mai mult și mai bine de la tinerele generații.

    Uite, eu aștept de la voi să faceți o presă a naibii de bună, așa cum eu nu am reușit!

    A cui e vina ca presa nu e curată, minunată? În primul rînd a șefilor, dar, pînă la urmă, a tuturor. Cînd am plecat prima dată dintr-o redacție aveam 26 de ani și nu aveam unde mă duce. Dacă ar fi mulți care să impună un nou val, un nou stil de lucru, noi principii, chiar cu acte de rebeliune aparent iresponsabilă, ar putea schimba ceva. Dar ei se complac în această stare și pentru că, pentru o frondă, îți trebuie tărie, argumente, valoare proprie. Și, mai ales, să știi ce vrei.

    Apoi, presa de azi nu e nici ea chiar așa de ratată, să nu exagerăm, dacă citiți cu atenție, vedeți în presa centrală oameni cu nerv și talent jurnalistic, articole de calitate, chiar și atitudini OK. Am învățat în timp să nu mai am pretenții la kilogram, dar nici să nu arunc diamantele la porci.

    1. Cei 21 de ani pot fi apreciați cu ochiul liber de oricine, pentru că ei se măsoară în rezultate. La noi, mai ales, prin lipsa lor. Inclusiv asta scrie la manuale, dar se vede că nimeni nici măcar în al 13-lea ceas nu le consultă. De fapt, nu exista hârtia pe vremea dinozaurilor, nu știu de ce mă mai mir. Iertare, vă rog!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s