I want to suck your blood, la Bontida

Drumul paraseste Clujul cu repeziciune si alearga de soarele care apune. Crucifixurile stau calme pe marginea drumului, nepasatoare in fata ideii de a crea un festival de film mut in Romania. Prietena Deliei, Dana, critic de film de la Roma, se foieste in fata. „Vincere al lui Marco Bellochio e absolut fascinant. Ar trebui sa-l vezi”, ii spune Ioanei, care n-a mai mers cu microbuzul de cand mergea la Gherla, in vacante si care, la randul ei, a ramas „absolut fascinata” de Metropolis.
„Da, vremea e urata, e frig si ploua… Poftim? Da, acum mergem sa vedem Dracula, la Castel, la Bontida… Te saluta Alex… Da, da. Va pup, noapte buna!”, spune Dana, cu voce buna de radio. Dupa o carte de vizita prinsa intre degete, ca o tigara si plasata intre alte degete peste scaun, Ioana isi gaseste alt tovaras de discutie, pe ultimele locuri ale masinii.


Dilema cinematografica – straight or gay

„Mah, iti zic eu ca nu si-au tras-o, ca batranelu nu era gay. Iti garantez. Doar au dormit impreuna. Bine, dupa ce a petrecut atita timp in locul ala, cu atitea antrenamente, batranelul era mai puternic decat parea si l-a batut pe asta”, explica desfasurarea actiunii Ana, plasata putin mai in fata.
„Stai putin sa raspund la semeseul asta, ca nu pot fi atenta”. Ii suna telefonul, partenerei de conversatie. „Pai ce crezi ca i-am luat haina? E frig, mi-am luat doar bluzite si tricouri, dar nu i-am luat haina! Hai, bine, bine, papa!”, zi-mi acuma.
„Deci nu era gay. Iti zic io, ca dupa aia a venit si nevasta-sa”, ma las lamurita si eu, de Ana, pe la Nokia Jucu. Dupa o curba mare la dreapta si niste siruri de dealuri, oprim la o curba distanta de strada Morii, in Bontida.

Bontida, Pandora lui Dracula
Miros proaspat de iarba uda, soare palid de ora 21, bontideni mirati si glod. Peste apa, ne adunam in fata portii de la Castelul Banffy. Peste drum, masini de Politie si Ambulanta care incearca sa parcheze. Alaturi, un om cu fata biciuita de vant si bronzata de soare, imbracat cu pulovar maro, pantaloni negri si cizme de guma, o muta pe nepoata de pe un umar pe celalalt. „Vezi? O vinit lumia la Castel…” si se infige mai in fata, ca un bontidean neaos, lasand in urma baltile, noroiul si domnisoarele pretentioase pe tocuri. Imi bucur si eu tenisii, cocotata pe un palc de iarba umeda. In jur, oameni mici, mari, blonzi, bruneti, care mai imbracati, care mai pregatiti sufleteste de o viitoare raceala. De peste apa, un grup de tineri din sat gesticuleaza si isi marcheaza teritoriul cu coji de seminte si saliva. Se sfatuiesc daca sa mearga sau nu la scoala luni.
„Dreacu-i stie sa-i scuture. Io nu marg, o zas ca-i greva”, zice, ca pentru toti, un blond cu freza a la Vannilla Ice, tricou si hanorac roz cu stele. Isi pecetluiesc intelegerea cu inca o scuipatura si trec de multimea de peste apa.
Soarele nu mai are rabdare si pleaca. Portile castelului Banffy se deschid si odata cu ele, lumea lui Dracula, propusa de TIFF, intr-o duminica seara.

„Let them in!”
Castelul Banffy, cu zidurile crapate, asteapta curios de oaspeti, ca o contesa ridata adusa in pragul saraciei de rude. Impune prin prestanta desi nu are ferestre ori usi si, din citiva in citiva pasi, coli de A4 lipite pe zidurile exterioare anunta caderile de tencuiala din tavan. Curtea e plina cu scaune si in fata lor, asteapta amfitrionul: „Let them in! Let them all come in, let s start the show. It s gonna be magnificent!”, zice ca pentru el Gary Lucas, chiaristul american gratie caruia varianta lui Dracula, in regia lui Melford a putut fi urmarita, aseara, in premiera europeana, cu acompaniament live la Bontida. Lucas se plimba de colo – colo si nu se mai opreste din minunat. „It s absolutelly awsome! I can t wait to start”, imi marturiseste si se face pierdut in spatele unei scene acoperite si strajuite de trei chitare. In citeva minute incepe proiectia.

„La sangre es vida, señor Renfield”
Subtil, soarele dispare la timp si proiectorul porneste. Chitara acordata joaca dupa cum vrea Lucas si prinde, psihedelic, toate subtilitatile filmului. Publicul, putin intimidat de Castel si chiar si de unul din primii Dracula cu dintii parca prea drepti, ride pe alocuri. Dracula iese din mormant si, odata cu el, ideea ca prim-planul de pe mina lui cautand pamant jilav e reluat de Akerlund pentru Lady Gaga in Bad Romance.
In spate, dozele de bere se deschid si zornaie pungile de chipsuri. Afara e placut, ploaia nu face parte din decor si stelele ies de sub nori. Ba chiar e putin cald. Din cand in cand, careva ride mai zgomotos, ca sa se asigure ca totusi e doar un film. Dupa o ora si 40 de minute de scene subtile si dialoguri ma intorc – publicul tace, oamenii se inghesuie unii in altii. Nimeni nu mai ride. Frigul caldut o fi motivul si sangele care antreneaza ideile. Lucas tine audienta in mina dreapta, pina la final, inainte de miezul noptii, cind proiectia se finalizeaza si pe zidurile Castelului raman doar umbrele oamenilor si reflectoarele sangerinde pozitionate in interior, amintind ca „la sangre es vida, señor Renfield”.

Orbecaind catre casa
Aplauze, risete si complimente degajate, dar repezite. Lumea imparte politeturi pe cararile luminate doar de torte si de Luna plina care se juca de-a v-ati ascunselea cu norii. Toti oamenii amuzati de Dracula, in timpul filmului, au sters-o de la Castel in mai putin de 10 minute de la finalizarea proiectiei, de parca nici nevoile fiziologice nu mai sunt atat de importante in noapte, printre ruinele Castelului Banffy. „It was a great show!”, marca TIFF 2010.

2 thoughts on “I want to suck your blood, la Bontida

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s