colici metafizice

Mie imi place “nimicul” pentru ca e perfect in imperfectiunea lui crosetata de noi. “Nimicul” e energia aia care prin implozie/explozie poate deveni orice. Tacerea e perfecta la rindu-i, pentru ca uneste, pentru ca e a noastra si pentru ca uneori inseamna mai mult decit 10 mii de cuvinte. Nimicul nu e lene, nu e pustiu, nu inseamna absenta. Nimicul nu e simbiotic. Nimicul e natural si exista prin sine, la fel ca tacerea.